Calitatea activităţilor extraşcolare – contribuţii la pregătirea pentru viata a elevilor

             "Educaţia este un proces al vieţii şi nu o pregătire pentru viaţă. Cred că şcoala trebuie să reprezinte viaţa actuală, viaţa tot atât de reală şi de vitală pentru copil ca aceea pe care el o duce în familia sa, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă." John Denvey.

           

          Argument

                Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai ales de schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale. Accentul trece de pe informativ pe formativ.

Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat. Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor.

       

         1) Educatia – considerente generale

              Într-o societate determinată istoric, sistemul de educaţie se materializează printr-o educaţie de tip formal, nonformal sau informal, incluzând toate dimensiunile (intelectuale, morale, estetice, tehnologice, fizice) implicate în cadrul acţiunilor educaţionale organizate, structurate şi planificate sau în contextul influenţelor incidentale de tip pedagogic provenite din câmpul psihosocial.

             

            În funcţie de gradul de organizare şi de oficializare al formelor educaţiei, putem delimita trei mari categorii:
                - educaţia formală (oficială);
                - educaţia non-formală (extraşcolară);
                - educaţia informală (spontană);

a)      Educatia formala

           Coombs in 1973 a definit-o ca: “ sistemul educational structurat ierarhic si gradat chronologic, pornind de la scoala primara si pana la universitate, care include pe langa studiile academice si o varietate de programe de specializare si institutii de pregatire profesionala si tehnica cu activitate full-time ‘’

           Aceasta forma de educatie cuprinde totalitatea activitatilor si a actiunilor pedagogice desfasurate si proiectate institutional ( in gradinite, scoli, licee, universitati, centre de perfectionare etc.), in cadrul sistemului de invatamant in mod planificat si organizat. Se realizeaza ’’ in cadrul unui proces de instruire realizat cu rigurozitate in timp si spatiu : planuri, programe, manuale, cursuri…etc’’. ( S Cristea 2002 ap. Oprea)

b)     Educatia nonformala

            Aceasta forma de educatie a fost definita ca : „ orice activitate educationala, intentionata si sistematica, desfasurata de obicei in afara scolii traditionale, al carei continut este adaptat nevoi individului si situatiilor speciale, in scopul maximizarii invatarii si cunoasterii si minimalizarii problemelor cu care se confrunta acesta in sistemul formal ( stresul notarii in catalog, disciplina impusa, efectuarea temelor ...etc.) (Kleis 1973)

              Educatia nonformala cuprinde ansamblul activitatilor si actiunilor care se realizeaza intr- un cadru institutionalizat , constituindu-se ca „ o punte intre cunostiintele asimilate in timpul lectiilor si informatiile acumulate nonformal” ( Vaideanu 1998 ap Oprea)

             Obiectivele educatiei nonformale sunt:

    -largirea si completarea orizontului de cultura imbogatiind cunostiintele din anumite domenii

    -crearea conditiilor pentru desavarsirea profesionala

     -sa contribuie la recreerea si destinderea participantilor precum si la petrecerea organizata a timpului liber                     

     -alfabetizarea grupurilor sociale defavorizate

     -asigurarea cadrului de exersare si cultivare a diferitelor inclinatii, aptitudini, capacitati.

               Relaţia dintre educaţia formală şi educaţia nonformală este de complementaritate sub raportul

conţinutului, al formelor de organizare şi de realizare.

c)      Educatia informala

              Este forma educatiei care se refera la exeperimentele zilnice care nu sunt planificate sau organizate si care conduc catre o invatare informala. Este procesul care se intinde pe toata durata vietii, prin care individul dobandeste informatii isi formeaza priceperi si deprinderi, isi structureaza convingerile si atitudinile se dezvolta prin intermediul experientelor cotidiene.

              Acest tip de educatie nu isi propune realizarea unor obiective pedagogice, insa prin influntele sale exercitate continuu poate avea efecte educative deosebire, atat pozitive cat si negative.

             Acest tip de educatie nu isi propune realizarea unor obiective pedagogice, insa prin influntele sale exercitate continuu poate avea efecte educative deosebire, atat pozitive cat si negative.

Pedagogia studiază problema formării şi perfecţionării personalităţii umane prin activitatea educativă, acţionând asupra individualităţii umane pentru a o modifica ca personalitate (H. Albli, 1987; A. Barba, 1991; P. Anucuţa, 1997).

              Formarea personalităţii elevilor trebuie să constituie o preocupare principală a factorilor educaţionali , prin modelarea întregii activităţi psihice a elevilor şi a conduitei acestora după relaţiile sociale şi după cerinţele vieţii sociale (G. Chiriţ ă, 1977).

             Lumea în care trăim este importantă nu numai în ideea că este spaţiul în care vieţuim, ea trebuie să exprime dorinţa de a progresa şi de a urca pe scara umanităţii. Cei ce vor asigura mai departe continuitatea efortului şi a gândirii umane sunt adolescenţii de azi, oamenii de mâine ( A. Tabachiu, I. Moraru,1997; C. Bîrzea, 1995; A. Marga, 1999; ).

        2)  Activitatile extrascolare 

    a) Locul şi rolul activităţilor extracurriculare în educaţia copiilor

               “Sa nu-i educam pe copiii nostri pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va mai exista cand ei vor fi mari si nimic nu ne permite sa stim cum va fi lumea lor. Atunci sa-i invatam sa se adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)

              Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”

             Modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire. Timpul istoric pe care îl trăim cere oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria evoluţie a individului.

În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor.  În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială.

             Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar parteneriatul educaţional, ca set de intervenţie complementară, apare ca o necesitate.

             Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu

epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării elevilor.

             Educatia extracurrriculara (realizata dincolo de procesul de invatamant) isi are rolul si locul bine stabilit in formarea personalitatii copiilor nostri. Educatia prin activitatile extracurriculare urmareste identificarea si cultivarea corespondentei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viata civilizat, precum si stimularea comportamentului creativ in diferite domenii. Incepand de la cea mai frageda varsta, copiii acumuleaza o serie de cunostinte punandu-i in contact direct cu obiectele si fenomenele din natura.

             Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm scoala cu viaţa.

              Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe.   Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al scolii şi al învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă.  

             Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.

            Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează pozitiv.

     b) Exemple de activitati extrascolare

             Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi  rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.

             Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimuleaza si orienteaza copiii spre unele domenii de activitate: muzica, sport, poezie, pictura. Excursiile si taberele scolare contribuie la imbogatirea cunostintelor copiilor despre frumusetile tarii, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natura, arta, cultura. Prin excursii, copiii pot cunoaste realizarile oamenilor, locurile unde s-au nascut, au trait si au creat opere de arta.

              Spectacolele  constituie o formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul face cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului sau nu, asupra dezvoltării elevilor.Astfel de activităţi sunt de o reală importanţă intr-o lume dominată de mass media şi ne referim la televizor , calculator si internet, care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea copiilor noştri in nişte persoane incapabile de a se controla comportamental , emoţional şi mai presus de toate slabi dezvoltaţi intelectual.

                Se ştie ca incepand de la cea mai fragedă vârstă , copiii acumulează o serie de cunoştinte punându-i in contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Activităţile de acest gen  au o deosebită influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice: plimbări, excursii, tabere. . In cadrul activităţilor organizate in mijlocul naturii, al vietii sociale , copiii se confruntă cu realitatea si percep activ, prin acţiuni directe obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viata în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, elevii isi pot forma sentimental de respect si dragoste fata  natura, fata de om si realizarile sale.

                 Grija fata de timpul liber al copilului, atitudinea de cunoastere a dorintelor copiilor si de respectare a acestora trebuie sa fie dominantele acestui tip de activitati. Acestea le ofera destindere, incredere, recreere, voie buna, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmari si recunoastere a aptitudinilor.

                 Activitatea educativa scolara si extrascolara dezvolta gandirea critica si stimuleaza implicarea tinerei generatii in actul decizional in contextul respectarii drepturilor omului si al asumarii responsabilitatilor sociale, realizandu-se, astfel, o simbioza lucrativa intre componenta cognitiva si cea comportamentala.

                  In urma plimbarilor, a excursiilor in natura, copiii pot reda cu mai multa creativitate si sensibilitate , imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj , iar materialele pe care le culeg ,sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta şcolară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispuşi să acţioneze în acest sens .

              Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi patriotică. Ea  este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi suplimentează şi consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe. Excursia reprezintă finalitatea unei activităţi îndelungate de pregătire a copiilor, îi ajută să înţeleagă excursiile nu numai din perspectiva evadării din atmosfera de muncă de zi cu zi ci şi ca un act de ridicare a nivelului cultural .

              Serbarile si festivitatile - marcheaza evenimentele importante din viata scolarului. Din punct de vedere educativ importanta acestor activitati consta in dezvoltarea artistica a elevului  precum si in atmosfera sarbatoreasca instalata cu acest prilej. Aceste mici serbari, organizate de catre cadrele didactice, le ofera elevilor rasplata primita dupa munca, si de asemenea au un rol de motivare, mai putin seminificativ. 

               Concursurile scolare - sunt o metoda extrascolara de a starni interesul elevului pentru diferite arii curriculare avand, in acelasi timp, o importanta majora si in orientarea profesionala a elevilor, facandu-le cunoscute toate posibilitati pe care acestia le au. Concursuri precum "Cangurul" sau Olimpiadele Scolare pot oferi cea mai buna sursa de motivatie, determinand elevii sa studieze in profunzime si prin urmare sa scoata rezultate mai bune la scoala. Acelasi efect il pot avea concursurile organizate de catre cadrele didactice in clasa. Daca sunt organizate intr-o atmosfera placuta vor stimula spiritul de initiativitate al copiluiui, ii va oferi ocazia sa se integreze in diferite grupuri pentru a duce la bun sfarsit exercitiile si va asimila mult mai usor toate cunostintele. 

                Alte activitati - pot fi alese de catre copii, luand parte in timpul lor liber. De obicei acestea sunt alese ca un hobby personal, sau chiar cu scopul de a-si aprofunda cunostintele intr-un domeniu anume. Din pacate, in Romania, aria aceasta nu este foarte dezvoltata, cu toate acestea exista anumite locuri unde elevii se pot inscrie (ca de exemplu "Palatul Copiilor").

                 Elevii  trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi

posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi să fie creativ.

              Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.

              Activitatea educativă şcolară şi extraşcolară permite transferul şi aplicabilitatea cunoştinţelor, abilităţilor, competenţelor dobândite în cadrul orelor prevăzute în programa şcolară.  Elevii sunt atraşi de activităţile artistice, reacreative, distractive, care ajută la dezvoltarea creativităţii, gândirii critice şi stimulează implicarea în actul decizional privind respectarea drepturilor omului, conştientizarea urmărilor poluării, educaţia rutieră, educaţia pentru păstrarea valorilor, toleranţa, comunicarea interculturală etc.
               Activităţile complementare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme sau spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşează anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au activităţile extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de acesta. Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară trebuie să cuprindă masa de copii.
              Şcoala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le comunicăm elevului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare, trăsături specifice copiilor. Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea de cunoastere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile.

        c) Criterii de selectare a activitatilor extrascolare

                Înainte de a efectua activităti exrascolare trebuie să tineti cont de următoarele aspecte importante pentru copii:

             - Vorbiti cu elevii  dv. si revizuiti activitătile dorite la începutul fiecărui nou semestru. Decideti cu cât de mult se pot  descurca si faceti alegeri .

  ( am aplicat in acest sens si un chestionar : Ce activităţi extracurriculare vă plac cel mai mult?

                               1)Vizionarea în grup a unor spectacole la teatru

                               2) Vizita la diferite muzee 

                               3) Plimbările în parc împreună cu toţi colegii

                              4) Excursiile şi taberele

                              5) Carnavalul organizat la şcoală

                              6) Sărbătorirea zilei de naştere a unui coleg

                              7) Serbarile / sezatorile   

             - Incercati să vă încurajati elevii să stabilească un echilibru între activitătile de grup si cele individuale.

                  Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,

 produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă.. Realizarea acestui obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi .

              Activitatile extracurriculare sunt apreciate  atat de catre copii, cat si de factorii educationali in masura in care :

      valorifica si dezvolta interesele si aptitudinile copiilor;

      organizeaza intr-o maniera placuta si  relaxanta timpul liber al copiilor contribuind la optimizarea procesului de invatamant ;

      formele de organizare sunt din cele mai ingenioase, cu caracter recreativ ;

      copiii au teren liber pentru a-si manifesta in voie spiritul de initiativa;

      participarea este liber consimtita, necoditionata, constituind un suport puternic pentru o activitate sustinuta;

      au un efect pozitiv pentru munca desfasurata in grup;

      sunt caracterizare de optimism si umor;

      creeaza un sentiment de siguranta si incredere tuturor participantilor;

      urmaresc largirea si adancirea influentelor exercitate in procesul de invatamant;

      contribuie la dezvoltarea armonioasa a copiilor.

d)     Exemplu de planificare a activitatilor extrascolare

        Activitatile extracurriculare detin un rol important in viata elevului, oferindu-i un alt mod de dobandire a informatiilor. Acestea pot fi activitati indepenente, pe care elevul le-a ales, sau activitati organizate de catre cadrele didactice..

Nr. crt.	Tema activitatii	Forma de realizare	Perioada
1.	“S-a ivit pe culme Toamna …”	-drumetie in imprejurimile scolii pentru observarea mediului inconjurator in anotimpul toamna - Ziua mondiala a curateniei (23 sept.) : diverse activitati de curatenie (in parc, in clasa )	Sept.
2.	Impreuna de Halloween !	- concurs de masti , parada de costume, expozitie de desene , aranjamente specifice din dovleci	Oct.
3.	Hai la drum cu veselie !	-excursie tematica - creatii literare “ Impresii de calatorie “	Nov.
4.	Deschide usa, crestine !	- prezentare de obiceiuri si traditii de craciun - colinde - expozitie de desene - colectare de jucarii si imbracaminte pentru copii saraci - serbare de Craciun	Dec.
5.	“A fost odata ca-n povesti, ...”	- moment poetic in memoria poetului national M. Eminescu ( recitari , auditii-romante , imagini si date despre viata si activitatea marelui poet –ppt)	Ian.
6.	Hai la spectacol !	- vizionarea unei piese de teatru - vizionarea unui film pentru copii	Febr.
7.	E ziua ta, mamico !	-scenete , recitari, cantece, dansuri - expozitie de martisoare	Mart.
8.	Hristos a inviat !	- semnificatii si simboluri pascale (ppt) - expozitie: oua incondeiate, picturi pe sticla	April. (2-6 april )
9.	“Cat de frumoasa te-ai gatit naturo, tu “	- drumetie in parc /  excursie tematica - colectare de materiale din natura - activitate de pictura in natura	Mai
10.	“Nu stiu altii cum sunt, dar eu...”	- Ziua copilului – 1 iunie ( concurs de desene ) - cantece despre vara si vacanta ( auditii si interpretari )	Iunie

Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor şcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.Având un caracter atractiv, copiii  participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase.

    

  Bibliografie :

* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea   procesului de învăţământ, în  “ Învăţământul primar“  nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001

* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002 

* Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului   primar, în  “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;